Luând partea pozitivă a lucrurilor și a vremurilor, se poate profita de un 2 noiembrie cu temperaturi de vară târzie. Alergând și descoperind câmpia Banatului în loc de chef de Halloween, poate mai interesant a fost să fie explorată zona Sânpetru Mare, într-un traseu de căutare a piramidelor locale.
Gomilele, moghilele, huncile sau hugel (kurgane sau tumuli), morminte ale oamenilor importanți din timpuri străvechi, sunt urme pierdute în istorie, dar care pot fi redescoperite ca vestigii cu ajutorul unui ghid local. O ocazie bună de a experimenta și alergarea în jurul unor formațiuni atipice pentru plata câmpie a Banatului, lângă localitatea Sânpetru Mare. Fără ploaie, doar cu puțin vânt, nimeni nu se poate plânge de o ieșire în natură, alergând 2,6 kilometri de ogor, în stil trail, către Dâmbul Înalt.
După 8 kilometri de asfalt, de la Dâmbul Înalt către Igriș, s-a alergat către un colț de istorie la fel de interesant, dar diferit ca spațiu temporal. Atipică zonei, mânăstirea întemeiată la sfârșitul secolului XII de către călugării cistercieni sub oblăduirea reginei Ungariei, Anne de Chatillon, a fost abație-filială a Mănăstirii Pontigny.
Pare că înainte de francofonie, a existat Igriș, cu ale sale denumiri exotice: Egres, Egresch și chiar Hégerieux. Te duce direct cu gândul la un mic sat din sudul Franței, așa-i? Și totuși, ești la câțiva kilometri de Timișoara. În plus Regina Yolanda de Courtenay, a doua soție a regelui Andrei al II-lea și fiica împăratului latin al Constantinopolului, Pierre d’Auxerre, a fost înmormântată tocmai aici. Păcat cu atacul tătarilor care au distrus în 1241 aproape în întregime așezarea de cult.
O altă istorie tragică a locului se referă la deportarea în Bărăgan, între 1951 și 1956, a 288 de persoane din Igriș. Conștientizând istoria mai puțin fericită a unui loc, ajungi să fii mai atent la realitate. Acesta este și rolul unei ture de cultură. Nu mereu trăim la vie en rose. Se spune că viața este o cursă și că e bine să te menții antrenat. Continuă să alergi. Cu drag de viață.
Alergotura mulțumește Consiliul Județean Timiș pentru finanțarea structurilor sportive și Casei Artelor – Direcția Județeană pentru Cultura Timiș pentru amabilitate, explicații și povestiri de la fața locului.