Salut.
Au trecut 3 saptamani de cand am dat re-Restartul la Alergotura.
Atunci mi-am permis sa te abonez la newsletter-ul nostru.
Te rog iarta-ma daca am gresit! 🙁
La sfarsitul mesajului ai un link, in dreapta jos, pe care scrie: „Pentru dezabonare, click aici”.
Daca nu mai vrei newsletter, cu un singur click pe el te vei dezabona instant!
Iti faci un bine, caci nu te vom mai stresa cu mailul nostru periodic.
Si ne ajuti si pe noi cu managementul site-ului.
Daca vrei newsletter, atunci uita c-ai citit chestia de mai sus, si mergi mai departe :).
Separat, mai jos ai trei povesti frumoase, cu ce-am mai facut.
Multumesc.
Catalin Petru
– initiator Alergotura –
- Pe 1 iunie, am fost la maratonul de la Herculane. Pe langa suportul acordat organizatorilor prin voluntari, am fost clubul cu cea mai numeroasa participare. Toate pozele sunt la acest link.
Felicitari alergoturienilor si echipei organizatorice!
- Pe 15 iunie, gasca a participat la Cros Semi-Maraton Arad, unde tot asa, ne bucuram cu niste rezultate frumoase:
- Premiul 1, Alergotura, asociatia cu cei mai multi km alergati, 538, si 30 de alergoturieni ce-au contribuit.
- Premiul 1, Catalin Bogdan Miclaus, categoria 30-39 ani, loc 4 General, 1:18 min pentru 21km
- Premiul 2, Corina Oprea, categoria peste 40 de ani
- Premiul 3, Cristina Potra Muresan categoria 30 – 39 ani
Toate pozele la acest link. Excelenta organizare, felicitari echipei!
- Si pentru ca cei din urma vor fi cei dintai, vi-i prezint pe Lucian Danila (cel cu albastru) si Claudiu Smeu (galben), participanti la Arad, a caror frumoasa poveste e mai jos.
Tin sa te anunt ca articolul a fost o surpriza placuta pentru toti.
Un articol minunat, ce relateaza o reala stare de spirit din Alergotura..
Multumim Lucian pentru surpriza, felicitari pentru cursa!
Cat despre Claudiu, vorba unei colege de club, el e o definitie a Alergoturei!
Vii si tu cu noi sa gusti atmosfera?Eroul de la… semimaraton
Articol aparut pe portalul aradean de stiri ARQ.roPhidippides rămâne legendarul erou de la Marathon. Mesagerul atenian a alergat distanţa de 42 de kilometri de la câmpul de luptă de la Marathon până la Atena pentru a anunţa victoria perşilor. În momentul în care a ajuns, a strigat: Nenikikamen (am învins!), după care a murit pe loc. În amintirea acestui erou, la inițiativa baronului Pierre de Coubertin, în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost inclusă proba de Maraton, care se aleargă pe o distanță de 42,195 km (distanța exactă dintre Maraton și Acropola din Atena).De atunci, astfel de competiţii nasc eroi aproape de fiecare dată. Unii, din păcate, ajung eroi pentru că îşi pierd viaţa, aşa cum s-a întâmplat în acest an la semimaratonul de la Berlin, sau, cei care şi-au pierdut viaţa în atentatul care a avut loc în maratonul de la Boston.
Unii, însă, o fac mult mai simplu, dar prin gesturi care rămân. Unul dintre ei este Claudiu Smeu Lipi. Este din Timişoara. Puţini îl cunosc, mai ales în Arad, tocmai pentru că niciodată nu a câştigat vreo competiţie de asemenea anvergură. El a devenit eroul meu. Fără el, eu, şi probabil alţi participanţi la semimaratonul de la Arad, nu ar fi terminat cursa de 21 de kilometri. Una infernală, o cursă care te trece prin toate stările, de epuizare fizică, de epuizare psihică, dar te şi pune în postura de a lupta cu tine însuţi. Terminând o astfel de cursă te învingi pe tine!
Totul s-a petrecut după ce am parcurs ceva mai bine de zece kilometri. Corpul meu urla să renunţ. Mintea nu mai era deloc limpede. Soarele dogoritor îmi ardea fiecare picătură de energie pe care o mai aveam, iar faptul că ştiam că mai am de alergat mai bine de jumătate din distanţă mă dobora din punct de vedere psihic. M-am oprit. Am luat-o la pas şi mă gândeam că nu mai pot. Din spate venea – eu îl vedeam la fel de epuizat ca şi mine – un tip într-un tricou galben, cu ochelari de soare pe ochi, un tip pe care nu l-am văzut în viaţa mea. Şi a început să mă împingă uşor. „Hai, nu renunţa! Sunt sigur că poţi! Reglează-ţi uşor respiraţia şi continuă să alergi”, îmi spunea el în timp ce eu efectiv mă târam pe picioare… A reuşit! Prin vorbe, prin încurajări, prin faptul că m-a convins că mai pot, m-a readus în cursa spre final… Nu spre victorie, doar spre final, dar pentru toţi cei care am participat şi am terminat de parcurs această distanţă foarte lungă a fost o victorie faptul că am ajuns la final.
Claudiu Smeu nu s-a oprit aici. M-a repus pe mine pe picioare şi apoi şi-a văzut de cursa lui. Nu pentru mult timp. Pe traseu a întâlnit un alt concurent, unul trecut de 50 de ani care dădea şi el semne de slăbiciune. L-a luat de braţ şi au trecut împreună podul Decebal. Şi acel domn a ajuns la final, iar acest fapt i se datorează într-o oarecare măsură lui Claudiu Smeu Lipi.
Ieri, la o zi după cursă, l-am găsit – unde altundeva? – pe facebook. I-am mulţumit şi mi-a răsuns foarte modest: „am făcut ceea ce ar fi făcut oricare dintre noi. Ştiam că poţi. Acum ştim că la anul trebuie să venim mai pregătiţi”.
Pentru mine, şi poate nu doar pentru mine, Claudiu Smeu Lipi va rămâne eroul de la Semimaratonul Aradului din 2013!
PS: Cu siguranţă au mai fost şi alţii ca şi el. Eu, însă, pe el l-am întâlnit şi el e eroul meu… Şi îi mulţumesc! Eroi au fost toţi cei care au avut curajul să participe la această cursă infernală, o cursă disputată la multe, multe grade Celsius, o cursă care va rămâne în memoria tuturor celor care au participat.
Iar eu, Cata, pe Claudiu l-am intalnit in aprilie 2012, ai aici relatarea intalnirii noastre (poza de mai jos) si cum a slabit el 20 de kilograme.