Sa iti dezmortesti si sufletul nu doar trupul, in apropierea Craciunului cu colinda
Toata obstea crestineasca.
Pana o asculti, iti povestesc cum pe 23 noiembrie, alaturi de Fundatia Antimis am abordat adolescentii pe tema:
„De ce (nu) ne miscam?”
Impreuna cu Ilie Bujanca, profesor de sport si kineto-terapeut i-am invitat la o intalnire ce avea descrierea:
Unii își cultivă doar trupul și ajung în tabăra celor „cu mușchi”, alții se târăsc spre tabăra celor „cu creier” disprețuind mișcarea!
Mai sunt însă și unii, e drept, din ce în ce mai puțini, care nedespărțindu-le descoperă ceea ce oamenii din antichitate știau, iar noi am uitat: Mens Sana in corpore sano. (Minte sănătoasă în trup sănătos)
Comoditatea adoarme sufletul. Prin mișcare descoperi că cel mai mare dușman al tău ești chiar tu, iar din această perspectivă, a te învinge pe tine însuți este cea mai importantă luptă a vieții tale.
Frumos a scris Ilie, dupa intalnire:
În societatea noastră post decembristă am trecut, aproape pe nesimțite, de la un mod de viață bazat pe comunicarea față către față la cel mediat de o interfață virtuală. Consecințele nu sunt doar la nivelul comunicării interumane ci au consecințe și în ceea ce privește trupul nostru. Ne mișcăm cu mult mai puțin decât înainte. Adulții mai au nostalgia copilăriei de altă dată, cu tot ceea ce a însemnat ea. Din păcate, copiii ultimelor două decenii au din ce in ce mai puțin un astfel de reper. Dacă a ieși la joacă era un lucru normal și obișnuit înainte, iar a viziona un film era un eveniment, acum lucrurile stau exact invers. Pentru copiii de astăzi este un eveniment să se joace. Ei sunt duși în parc, sunt duși la plimbare, sunt duși la diverse activități sportive etc. În schimb, este un lucru obișnuit să stea în fața monitorului sau a smartphone-ului. Implicațiile la nivelul organismului sunt imense, iar cabinetele de kinetoterapie și ortopedie constată zi de zi acest lucru.
Întâlnirea noastră s-a vrut un semnal, teoretic (medical), dar și practic prin care copiii să conștientizeze consecințele lipsei de mișcare în general, dar mai ales în copilărie, în special. Consecințele lipsei de mișcare din copilărie se repercutează negativ asupra întregii dezvoltări psihosomatice, iar conștientizarea ulterioară (maturitate) nu mai poate aduce organismul la parametrii unui adult care „s-a mișcat” în copilărie!
După abordarea teoretică, în care s-au prezentat consecințele lipsei de mișcare la nivelul aparatului osteo-articular și circulator, în cadrul părții practice copii au fost confruntați, prin intermediul unor exerciții simple de coordonare și întindere, cu propriile stângăcii și neputințe, datorate lipsei de mișcare. Mișcarea avută în vedere aici nu este cea sportivă, ci cea de la nivelul deprinderilor și priceperilor motrice pe care un copil le capătă prin joacă.
Am vrut să conștientizeze și copiii, dar și noi adulții, prin intermediul lor, că lipsa exercițiului fizic este principala cauză a debilizării asupra organismului copilului, iar încercările de susținere pe cale medicamentoasă (vitamine, suplimente alimentare, etc) sunt drastic minimalizate de sedentarism.
Un Craciun binecuvantat!
Cata Petru
PS:ce inseamna antimis?
PPS: cum m-am incalzit pentru intalnire 🙂