Pe Cătă Petru îl știți toți cei care urmăriți acest site. Este inițiatorul Clubului Sportiv Alergotura din Timișoara și promovează alergarea ca metodă de menținere a sănătății de când a reușit chiar el să facă schimbări pe plan personal prin alergare. A reușit să slăbească foarte mult, să termine  maratoane și semimaratoane. După aproape șapte ani în care a alergat săptămânal de câteva ori, pe distanțe care unora le provoacă leșinul doar în exercițiile de imaginație, pare firesc să-l privim pe Cătă ca pe un alergător de maraton.

Povestea primului său maraton este începutul unei schimbări pentru o întreagă comunitate.

Cătă a început să alerge cu frecvență săptămânală în timpului unui program de slăbire, prin 2006. Pentru că “pofta vine mâncând” :), în timp ce se alimenta cu mâncare sănătoasă s-a “viciat” cu plăcerea de a alerga. Săptămânal alerga de trei ori, aproape o oră, pe o distanță de 9 km. Pe frig, ploaie, ceață, căldura… indiferent de vreme alergarea era porția necesară pentru starea de bine.

Când ajungi să simți schimbarea pe care o produce alergarea – stare de bine fizică, mai multă energie, entuziasm, optimism, încredere de sine – vrei să știi mai multe despre ce înseamnă acest sport. Citind diferite articole pe Internet, Cătă a găsit în 2007 blog-ul lui Emilian Isaila, ziarist la vremea respectivă la Evenimentul Zilei, care povestea cum se antrenează pentru maratonul de la Budapesta, de ce își dorește să participe la maraton, ce anume îl motivează. A fost momentul în care Cătă a început cu  întrebările personale despre cum ar putea el să termine un maraton. Avea deja în spate mai bine de un an de alergare, pe distanțe de 9 – 10 km. Totuși, maratonul însemna un traseu de patru ori mai mare.

O dată infilitrat bine în mintea unui alergător, așa un gând te duce într-o singură direcție: la maraton. Ce a făcut Cătă?

Prima dată și-a propus să dubleze distanța de alergare săptămânală. La una dintre alergările obișnuite a parcurs un traseu de 21 km, în loc de 9 km. La final… a fost tot pe picioarele lui, cu o stare fizică bună, dar cu o imensă sete. Efortul a produs deshidratare, iar cei 700 ml de apă pe care îi avea Cătă la el nu au fost suficienți. A fost primul semimaraton.  În perioada imediat următoare, la începutul lui martie 2008, a decis să alerge “mâine!” un maraton. Nu a mai așteptat competițiile clasice, unde logistica organizatorilor vine în susținerea alergătorilor. Dorința de testare a limitelor (mai ales că în gând Cătă avea o grămadă de temeri despre capacitatea fizică de a rezista unui traseu de 42 km) a fost imposibil de amânat. În plus, a preferat să alerge de unul singur pentru că era neîncrezător ca poate termina un maraton.

După ce a stabilit traseul de alergare, pe care l-a măsurat cu kilometrajul mașinii pentru a stabili locul de întoarcere, Cătă a alergat 21 km dus și 21 km întors, adică un maraton, cu mult suport si incurajare, din masina, de Cami si Vesna..

Experiența primului maraton l-a făcut să trăiască senzația de atingere a imposibilului. A avut momente în care a simțit că nu mai poate, dar și-a propus să mai facă un pas. Un cârcel l-a chinuit chiar aproape de final, dar a avut răbdare să treacă și nu a cedat pentru că mai avea puțin. A avut un vis mai bine de un an și a rezistat tuturor vocilor din minte care îi spuneau să se oprească pentru că… A reușit în timpul primului său maraton să găsească contraargumente optimiste pentru toate argumentele pesimiste. Deși a pornit cu neîncredere, pe parcurs a obținut toate resursele necesare, motivat doar de dorința de a-și împlini un vis și de a se testa. A reușit.

Care au fost urmările? A mai alergat alte șase maratoane: patru în Timișoara, două la Viena și a participat și la un semimaraton montan (Hercules).

Partea cea mai frumoasă este însă comunitatea de alergători galbeni din Timișoara. Cătă și-a luat la început prietenii la alergat pentru ca acum să fie aproape două sute de persoane care urmăresc activitatea clubului și vin la alergările programate în fiecare zi a săptămânii.

Și vin tot mai mulți în grup, turele de alergare sunt tot mai multe, iar planurile multora dintre foștii începători sunt tot mai ambițioase: semimaratoane, maratoane, maratoane montane etc.

Ca să vezi cum poate să urnească oamenii din loc un simplu vis și o dorință puternică de testare a limitelor. Tu îți dorești să faci o schimbare? Dacă te regăsești în ceea ce înseamnă Alergotura și membrii ei, încearcă să-ți depășești limitele. Cine știe care vor fi urmările!