Nu vreau sa epatez, dar, daca nu ai alergat, atunci as vrea sa impartasec cu tine niste sentimente si memorii. Poate te ajuta macar partial sa intelegi ce se poate intampla cu tine daca ai incerca. Ce ai castiga si ce ai pierde daca ai incerca sau nu.

In primul rand, statistica, care ne imparte in majoritati si minoritati, spune ca doar 1 din 100 de oameni au fugit la ora actuala un maraton. Putin? Mult? Nu cred ca asta conteaza! Poti trai mult si bine si fara sa fugi un maraton, cu siguranta! Doar ca este o experienta aproape unica, este o lupta de cateva ore cu tine, cu mintea ta, si cu toata fiinta ta! Si apoi este o bucurie enorma care va ramane continuu in memoria ta!

Un maraton incepe usor, cu zambete la inceput, cu putina emotie, cu bucuria unei mici comuniuni cu ceilalti participanti sau sustinatori. Incepe si cu dorinta de a ajunge la capat pentru a te bucura ca ai facut-o pentru tine sau pentru o cauza. Sau pentru amandoua.

Primii kilometri sunt relativ usori. Mici dureri prin diverse parti ale corpului mai putin cunoscute pana in acel moment, poate lume care te incurajeaza, poate o priveliste frumoasa sau niste ganduri anticipative la recunostinta si respectul pe care il vei castiga la finish de la cei din jur. Daca te-ai antrenat binisor poti zice ca asa va fi primii 30-35 Km, bucurie si dorinta!

Insa nu despre aceasta vreau sa va vorbesc. Ci despre staruinta, despre vointa de a reusi, despre puterea de a trece peste ce-ti spune corpul si a nu te da batut nici cand mintea poate nu te mai incurajeaza, nu te mai sustine.

Ultimii kilometri la maraton, undeva dupa 30 Km, in functie de cat esti de antrenat, sunt un calvar. Dupa ce incepi sa primesti mesaje de amorteala de la corp, apare asa numitul „zid” de care te lovesti cu fiecare celula a fiintei tale si, din acel moment, fiecare pas in plus inseamna o victorie. Propria minte incepe sa puna intrebari din ce in ce mai multe. „Merita? Nu e destul? Si ce are daca te opresti?” In acel moment simturile corpului sunt cvasi-intrerupte, dar se amplifica simturile mintii. Orice mesaj din jur te poate opri sau te poate ajuta sa continui. Personal, imi raman in minte imagini ale celor de pe margine care te aplauda si scandeaza sa te incurajeze. Te atasezi de fiecare gand si urare pozitiva, iti vine sa imbratisezi necunoscuti pentru ca sunt alaturi de tine. Uneori lasi in urma fara voie si cate o lacrima. Alteori chiar mai multe, dar le ascunzi cu transpiratie si grimasele unor dureri care par naturale. Si vine momentul finish-ului care este memorabil, vine ca o bucurie imensa ca ai trecut ca un erou peste calvar. Te simti firesc ca un actor principal al propriei vieti. Ca ai reusit, ca durerea fiecarei celule din tine a fost cu folos, ca e gata!  Si inca ceva. Oricat te doare, intotdeauna la trecerea peste linia de finish ai un zambet pe buze!

Acesta este in cateva cuvinte maratonul din experienta unuia care a facut-o din curiozitate. Probabil ca daca as repeta de mai multe ori sau as merge peste aceasta limita as avea mult mai multe de povestit. De aceea poate orice pas in plus peste maraton se numeste ultra-maraton. Probabil si pentru ca numarul celor care se incumeta sa il faca incepe sa scada exponential in aceeasi statistica.

Fericirea face ca sa cunosc cativa prieteni faini care fug chiar si ultra-maraton. Iar cativa din ei vor fugi Sambata, 22 noiembrie, de-a lungul celor 100km dintre Resita si Timisoara, diferite distante peste cei 42 km ai maratonului, tocmai pentru a-si testa limitele!

Si ca de multe ori, astfel de oameni faini vor sa dea evenimentului pe langa latura lui sportiva si o latura umanitara, facand o paralela cu vointa si staruinta altor exemple. Si anume, vor sa duca in inima lor speranta celor de la „Little People”, copii si adolescenti care lupta cu cancerul, si care sunt pusi de multe ori in fata propriilor limite, dar reusesc fara sa isi doreasca sa dea exemple de viata celor din jur.

Pentru ca o vorba spune ca viata nu este un sprint, ci este un maraton. Probabil ca viata acestor copii este un ultra-maraton, iar noi le dorim sa-l termine cu bine purtand un zambet la finish precum prietenii mei!